Comuna Schitu Duca situată în județul Iași, Moldova, România la 24 km în partea de SE a Municipiului Iasi în stânga pârâului Vasluieț și la DN Iași-Vaslui. Comuna Schitu Duca este amplasată în zona deluroasă din preajma oraşului și are suprafața administrativă de 11.454 ha, din care teren agricol 4.756 ha. Economia comunei este cu preponderant specific agricol, zootehnic și exploatări forestiere. Comuna are în componenţa sa opt sate: Poieni, Blaga, Dumitreștii Gălății, Poiana, Slobozia, Pocreaca, Satu Nou și o populaţie de 4.507 locuitori. Localitatea Schitu Duca a fost atestată documentar în 1803 și are o biserică din sec XVII. Mănăstirea Agapia de Neamț avea moșii în zona Schitu Duca, aici a construit un schit de maici la stânga și mai sus de actuala biserică din Poiana, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Acest schit a fost transformat ulterior în mânăstire, oamenii care au lucrat pentru mănăstire s-au stabilit în acestă zona și au bazele noului sat – Schitu Duca. Duca vine de la faptul că mai multe starețe ale mănăstirii au fost din familia Duca. Mănăstirea a avut o viață culturală înaltă, aici funcționând o perioadă, printre primele tipografii din județ (introduse în vremea Mitropolitului Dosoftei). Mănăstirea a făcut obiectul reformei lui Cuza de secularizare a averilor mănăstirești, iar tipografia a fost desființată la 1864. Actuala bisericuță din Schitu Duca a fost realizată la inițiativa preotului Dumbravă, pentru a scuti pe țărani / săteni să urce dealul la mănăstire pe vreme rea. Biserica este trecută pe lista monumentelor istorice. Pe aceste meleaguri a fost în timpul primului război mondial multă armată în refacere. Foarte mulți soldați au fost îngropați în zona lizierei de stejari.Printre combatanții de seamă s-a numărat și locotenent Ecaterina Teorodoiu. În cinstea eroilor neamului a fost înălțat obeliscul de la DN 24 de unde începe drumul spre Dumitreștii Gălății. Școala ca și instituție s-a înființat în 1964 când învățământul a devenit obligatoriu. Primul sediu al primăriei a fost în casa preotului Chirica unde astăzi locuiește nora acestuia. Actualul sediu a fost dat în folosință în 1966. |